pantofi de dans

Pantofi sala de dans sunt importante.

Din cele mai vechi timpuri omul a folosit de dans pentru a se exprima și de a comunica.

în 1559 un dans apare cu un ritm de ¾ numit Volta.

În curțile regale ale Europei nu este văzut cu ochi buni și Ludovic al XIII-lea a declarat imorală pentru că dansatorii sunt în contact fizic.

Monarhia este cel mai important dans menuetul, un descendent direct al dansurilor „aristocratice“.

Se pare că în secolul al XVIII-lea, în Germania Waltzen și orice legătură între acest dans și este ascuns Volta, Numai cuvânt mijloacele germane de a transforma Waltzen.

Această captură încă cenzurat la Viena.

Odată cu apariția Renașterii apare o nouă clasă socială: burghezia.

Este în secolul al XVIII-lea, când Waltzen atinge un mare succes.

în 1812 Acest lucru este introdus în Anglia sub numele de Vals german, dar va fi la curtea vieneză în cazul în care acest dans va atinge apogeul.

vals vienez, mama de curent dans dans sportiv, Se datorează dezvoltarea sa a trei muzicieni austrieci: padre Johann Strauss, hijo Josef Lanner y Johann Strauss.

Un mod mai senină a fast vals vienez dezvoltat în America în jurul valorii de 1870. Boston numit și este caracterizat prin lentoarea ei. Astfel a ajunge la limba engleză Waltz poate fi văzut în competițiile de astăzi.

Între timp, în America a fost crearea unui alt stil muzical european în ansamblu.

Timp de secole au fost mutate în America de mii și mii de africani ca sclavi, și cu ei cultura lor și muzica lor mutat. muzica africană american a fost marginalizat și izolat și va fi în secolul XX, atunci când o societate mai tolerantă acceptă puterea și căldura muzicii negru.

SUA, jazz și o adevărată revoluție va fi în mod natural, nu va trebui să-și petreacă o mulțime de timp pentru un stil propriu de dans se crede că noul ritm: Fox-trot.

Acest lucru vine în 1912 iar numele său înseamnă „trap vulpe“.

De la Fox-Trot Original vedea două dintre modalitățile de concursuri internaționale actuale: El Slow Fox (Fox lent) și Quickstep (Fox rapid).

În secolul al XVI-lea sclavi negri aduși în Cuba, a lansat un dans inspirat de trecerea galo. Acest dans va deveni în cele din urmă precursorul rumba astăzi. Pentru clasa alb, Acesta va fi un dans obscen și a cărui expoziție va fi interzisă. Numai de la 1940 și după mai multe modificări vor fi admiși în societate.

În prezent, există mai multe forme cunoscute de Rumba: Rumba cubanez (cea mai tare și ritmic toate), Rumba-Bolero (mai lent, romantic) și rumba spaniolă (Modul cu un ton clar Flamenco).

De la anumite tulpini de fast-Bolero Rumba, Cha-Cha-Cha a apărut la începutul anilor 50.

Ritmul de Cha-Cha-Cha este caracterizat printr-o serie de trei etape rapide pe care le luați o busolă de două ori și tocmai acești trei pași (vânătoare) Datorezi Cha-Cha-Cha numele dvs..

Un alt dans latino-american care a atins o mare popularitate este Samba ale cărei origini se găsesc printre sclavi aduși din Africa.

Samba sa născut în Brazilia. În aceste contribuții dans de muzică populară din Brazilia și diferite exemple de realizare ale muzicii Carioca împreună la Rio de Janeiro sunt.

Un alt stil muzical a apărut în America este Tango.

Tango este un dans de origine africană, Originile sale se află în anul 1860, printre cele mai sărace clase din Buenos Aires.

Los Bailes de uso de Aquella epocă sunt Mazurka, Polka și Habanera. Dar alb invidiază Candombe, un test de dans negru, și a început să-l imite în planul derâdere.

Acest travesty se naște Tango.

Acest dans evoluează într-un mediu total slumming. Primele tangouri au dansat în colțuri de perechi de bărbați. mai târziu, Tango intră în bordelurile în cazul în care a fi un dansator bun va avea companie de sex feminin.

Prima modificare are loc la începutul secolului. scrisori Prostibulario abandoneze nuanța lor și să ia un caracter nostalgic. Dansul suferă inovații majore, schimbarea nu numai cifrele lor, dar, de asemenea, elasticitatea și strutting originile lor. Tango Liso apare.

în 1910, Tango sosește la Paris. Cei mai mulți conservatori l-au atacat fără milă cu definiții stil „apoteoza unei mahomedană sub influența opium“. Dar Tango va bailándose și școala franceză va dedica cu siguranta ca sala de dans.

Precursorul în Spania a ceea ce noi numim acum sala de dans se găsește în Renaștere cu Zarabanda. Apoi, ei apare Farruca și Fandanguillo să evolueze spre Garrotín, un cuplu de dans țigănesc nuanță viu de ritm și repetitive.

Ca urmare a acestei evoluții, Acesta va apărea la începutul secolului XX un dans care va avea ca sursă de inspirație de vacanță noastră națională: pasodoble.

Trecerea la ritmul muzicii pe care o desfășoară orchestre bullrings, Pasodoble transformă omul pentru câteva minute într-un toreador, cu care strat (femeie) circumvents toate atacurile unui taur imaginar.

Istoria sala de dans este foarte extinsă astfel încât există unele dansuri pe care nu le-am inclus, cum ar fi Merengue, mambo, Salsa sau Rock.

În sala de dans este un mod numit Dance Sport.

Deportivo Dance este împărțit în două moduri:

Bailes standard (Acesta include 5 dansuri): vals vienez, Vals English, tangou, Slow Fox y Quickstep.

dans latin (Acesta include 5 dansuri): Samba, Rumba-Bolero, Cha-Cha-Cha, Jive și pasodoble.

DanceSport:

Termenul „Băile Deportivo2, Traducere din „Tanzsport“ Germană, desemnează o formă de sala de dans a evoluat, care face obiectul competițiilor sportive.

Tehnica lui este rezultatul unei tradiții internaționale de lungă și implică atât un grad ridicat de exerciții fizice precum și o componentă artistică importantă.

Este practicată în aproximativ șaptezeci de țări din întreaga lume, care sunt reprezentate în Federația Internațională de Sport Dans (IDSF).

În multe dintre aceste țări sportul de dans este recunoscut oficial ca sport.

în 1992 IDSF a fost acceptat ca membru al Asociației Generale a federații sportive internaționale (GAISF), și 1995 Acesta a fost recunoscută ca o federație sportivă internațională de către Comitetul Olimpic Internațional (COI).

Asociația spaniolă de Dans Sportiv și Concurență (AEBDC) Ea a fost fondată în 1990 și de la 1991 El este un membru al IDSF. În ultimii ani, AEBDC este în creștere într-un ritm semnificativ, atât în ​​ceea ce privește numărul asociat ca activitățile efectuate.

Programul de concurență include deja mai mult de cincisprezece evenimente pe an, cu un volum de participare prin concurs, care a depășit trei sute de cupluri.

din 1994 AEBDC participă în mod regulat în campionatele oficiale IDSF și alte competiții internaționale de prestigiu.

Ultimul eveniment remarcabil, Acesta a fost acceptarea oficială a Federației Internaționale de Dans Sportiv ca federație sportivă de Comitetul Olimpic Internațional, care plasează Ballroom la nivelul altor discipline olimpice, având în vedere includerea lor viitoare în programul olimpic.

În interior există două tipuri de DanceSport:

2.1 DANSURI STANDARD:

Dansurile standard sunt o expresie clară a sobrietate și eleganță, caracteristicile țărilor, vârstele și nivelele sociale, care au fost dezvoltate sau adaptate acestor dansuri.

dansuri standard, în general, sunt foarte stricte, atât programele lor și costumele lor. În competiție la nivel înalt, Ele sunt impecabile Frac le poarte rochii lungi și fuste cu pene pentru bordurile de cântărire și au spire corp.

În dansurile standard includ acestea 5 dansuri:

vals vienez:

ISTORIC:

Originile Vals vienez datând din secolele XII-XIII, și au găsit în dans numit „Nachtnaz“.

Primele melodii Vals vienez datează din 1770. A fost introdus în Paris 1775, dar el a petrecut ceva timp până când a devenit popular. în 1813, Dl. Byron a condamnat Valsul vienez pentru a fi un dans imoral.

în 1816 Vals vienez a fost acceptat din nou în Anglia, Dar au existat unele respingere a acestui dans în anumite sectoare. în 1833, o carte de „comportament bun“ a fost publicat de Miss Celbart, și în conformitate cu prezentul, numai femeile căsătorite au fost lăsate să danseze acest dans.

Ea a numit acest dans „dans de caracter prea slab pentru servitoarele pentru a efectua“ (un dans prea imoral să fie dansat de fete).

CARACTERISTICI:

Tatăl tuturor este sala de dans, probabil, De asemenea, cel mai elegant dintre toate. Dansau la ritmul foarte rapid al 60 bătăi pe minut, o structură 3 bate pe măsură, este esențial să aibă picioare bune, pur și simplu, urmați muzica.

Deși numărul de cifre este foarte limitată în acest dans, obține că mișcarea omogenă atât de caracteristică Valsul vienez (cupluri aluneca peste pista) Este nevoie de o mulțime de dăruire și practică.

ENGLEZĂ WALTZ:

ISTORIC:

Originile Vals engleză pot fi găsite în Boston.

Acest dans a fost importat din SUA si introdus in Anglia de un club foarte influent din Boston în jurul valorii de 1874.

Putem vedea că ultima 1922 acest dans a devenit atât de la modă ca Tango.

Imediat după primul război mondial limba engleză Waltz a salutat o mai mare popularitate.

în 1921 sa decis că mișcarea de bază ar trebui să fie: Stepper-close.

Când Victo Silvestre a câștigat campionatul în 1922, Vals programul engleza avea nu mult mai mult decât un „viraj la dreapta“, un „viraj la stânga“ și o schimbare de direcție.

între 1926 și 1927 Engleză Waltz a fost îmbunătățit în mod considerabil. Mișcarea de bază a fost schimbat în pas-side-aproape. Ca rezultat, Multe alte variante sunt posibile. Acestea au fost standarizadas de către Societatea Imperială a Profesorilor de Dans (ISTD). Multe dintre ele danseaza chiar.

CARACTERISTICI:

Mai puțin cunoscut decât Valsul vienez, Are aceleași momente de structură, dar o rată mai mică (doar o jumătate, 30 bătăi pe minut). Ei dansează cu pași lungi și a alunecat, cu un cot la genunchi în prima dată, care dă dansatorii mișcarea ondulatorie caracteristică a acestui dans.

tangoul:

ISTORIC:

Tango a fost primul dans în Europa înainte de primul război mondial, cu un timp de 36 bătăi pe minut.

Acesta are originea în Buenos Aires (Argentina) unde a fost dansat pentru prima dată în „Barrio de las Ranas“, în suburbiile din Buenos Aires. A fost apoi cunoscut sub numele de „Dancing with tăiere“(break dance).

Cele „dandy“ din Buenos Aires a schimbat numele dansului de două ori. Primul a schimbat numele “ritm polka” (ritm polka) de “ritm Habanere” (ritm Habanera).
În al doilea au schimbat pentru actualul Tango. din 1900 începând cu, mulți fani au încercat să introducă dansul din Argentina la Paris, dar nu foarte succes.
Este un dans destul de exotice și crearea senzuala de Sud, Tango nu a fost initial acceptat de societate europeană.
Tango a început să danseze în suburbii și că a fost modul în care el treptat obtinerea popularitate.
Acest dans a fost descoperit ca un concurs de dans de pe Riviera Franceză.
Dansul a fost de bine prezentat de un grup de entuziaști care au primit imediat recunoașterea lor la Paris și apoi în restul Europei.

CARACTERISTICI:

Posibil cele mai populare dansuri.

Tango dansat în competițiile oficiale Tango Argentino diferă foarte mult de faptul că toți suntem obișnuiți.

Dintre toate formele de Tango existente, Concurența este cel mai „Smooth“ dintre toate. Dispare tăieturi talie atât de caracteristică a versiunii Argentina, dansezi cu pași lungi și apoi de două puncte, cu puține căderi și o înclinație curios pentru viraje rapide cap.

EL SLOW-FOX:
ISTORIC:

Acest dans sa născut în anii 20 și este numit după creatorul său, un american pe nume Harry Fox. La sfârșitul primului război mondial, Slow-Fox a constat: “plimbări”, “trei pași”, “mers lent” și un tip de viraj spirală.
târziu 1918, Slow-Fox este foarte popular, și a devenit cunoscut sub numele de “jazz-roll”. la 1919, un american pe nume Morgan, El a introdus o variație în jurul spirală, care a fost numit “Morgan rândul său”.
în 1920, dl. G.K. Anderson a prezentat “pas cu pene” și redirecționarea, Cifrele fără de care nu ne putem imagina curent Slow-Fox.
an 30 Ei au fost epoca de aur pentru acest dans, și că a fost atunci când Slow Fox a fost introdus în dansurile standard..

CARACTERISTICI:

Varianta Foxtrot lent. Este cel mai tehnic de sala de dans ( și cel mai urât de cei mai mulți începători).Structura sa este 4 bate pe măsură, balet 30 bătăi pe minut, cu pași lungi și a alunecat, De asemenea, adăugarea de o mișcare ondulatorie, dar mult mai puțin pronunțată decât vals englezesc.

EL QUICKSTEP:

ISTORIC:

Acest dans a fost creat de către partenerii din Caraibe și din Africa. mai târziu, în timpul primului război mondial, se desenvolupó en los suburbios de Nueva York. Hizo su debut en un Music-Hall americano y inmediatamente se volvió popular en todas las salas de baile.
El Foxtrot y el Quickstep tienen el mismo origen. En los años 20 muchas bandas musicales tocaban Slow-foxtrot muy rápido, lo cual le daba más alegría al baile. A partir de aquí se separaron los dos bailes, descendiendo así el compás del Slow-Foxtrot y pasando a ser el Quickstep la versión rápida del Foxtrot bailado a 48 bătăi pe minut. El Charlestón tuvo muchas influencias en el desenvolupamiento del Quickstep.

CARACTERISTICI:

Es un Fox rápido, y también el más “frívolo” de los bailes Standard. De carácter desenfadado, son muy comunes los pasos saltados y los punteos, donde los pies se apoyan en el suelo sólo durante un instante. Esto transfiere al baile unas características de ligereza y gracia realmente encantadoras.

2.2. BAILES LATINOS:

De un carácter radicalmente distinto al de los bailes Standard, los latinos expresan fuerza y, mai presus de orice, sentimiento. Una fuerza y un sentimiento que toda pareja debe saber transmitir a todos aquellos que están viendo y evaluando sus evoluciones sobre la pista.Una de las características que también distingue a los latinos ( con una excepción) es el movimiento de caderas que acompaña a los pasos.

En contrapartida con los Standard, los bailes latinos no son tan rigurosos con las figuras que una pareja debe ejecutar ante un jurado. Partiendo de unas “reglas” básicas, es la imaginación de los bailarines la que construye un programa. Esto tiene su encanto, y es que no hay dos parejas que bailen igual, por lo que existe una enorme variedad donde escoger. Con el vestuario pasa lo mismo. Sólamente el buen gusto marca el límite que una pareja debe respetar a la hora de escoger la ropa. Suelen ser vestidos cortos.

Dentro de los bailes Latinos se incluyen 5 dansuri:

LA RUMBA-BOLERO:

ISTORIC:

La Rumba se originó en Cuba como un baile típico de un ambiente caliente. Este baile se ha convertido en el baile más clásico de los bailes latino-americanos.
En este baile, se intenta representar el viejo papel de que la mujer domina sexualmente al hombre, insinuándole e intentando deslumbrarle con sus encantos.
En una buena coreografía de este baile debe aparecer un elemento típico como es el “tease and run”, es decir, la mujer acepta al hombre pero después lo empuja y ya no lo desea.
Este baile se convierte así en un juego de amor entre dos. Otras versiones de la Rumba son el “Beguine”, “Calypso” y la “Guaracha”.

CARACTERISTICI:

El más sensual de los bailes latinos. Se trata de una Rumba lenta ( 27 bătăi pe minut) que se baila con poco desplazamiento y con unos movimientos de cadera muy marcados. Este es un baile de tintes claramente románticos, y así es como lo ha de interpretar la pareja. En una Rumba bien bailada, el público ha de ver a dos personas en una demostración de mútuo afecto.

EL CHA-CHA-CHA:
ISTORIC:

El cha-cha-cha es el baile más reciente incorporado en la modalidad de bailes latinos. A principios de los años 50, este baile fue el que se vio primero en las salas de baile de América, siguiendo de cerca al Mambo, del cual deriva el cha-cha-cha.
Poco después que el Mambo fuese introducido en las salas de baile, otro baile empezó a ganar cada vez más popularidad. Este baile estaba destinado a ser el más común de los bailes de la modalidad de Latinos. Éste se llamó Cha-Cha-Cha.
La música es más lenta que en la del Mambo, y el ritmo es menos complicado.
La interpretación de la música del Cha-Cha-Cha debería producir un ambiente de felicidad y de bienestar. Recientemente se ha decidido reducir el nombre hasta llegar a Cha-Cha.

CARACTERISTICI:

Como baile derivado de la Rumba, el Cha-Cha-Cha tiene muchos elementos de ésta adaptados, eso sí, a la peculiaridad que caracteriza a este baile: Los tres pasos intercalados en dos tiempos que le dan este nombre tan peculiar. Con un ritmo ligeramente superior al de la Rumba ( 30 bătăi pe minut), este baile es básicamente una demostración de fuerza y habilidad. Una habilidad que se requiere, mai presus de orice, en los difíciles movimientos de cadera asociados.

SAMBA:

ISTORIC:

La Samba tiene sus orígenes en Brasil, donde es el baile nacional. Algunas versiones de la Samba -desde Baion hasta Marcha- son bailados en el carnaval de Río.
Para conseguir el carácter real de la Samba, el bailarín tiene que jugar con la chica y mostrarse muy exuberante. Muchas de las figuras usadas actualmente en la Samba requieren un preciso movimiento de la pelvis. Esta movimiento es muy difícil de poder hacerlo, pero sin él, la Samba pierde toda su gracia.
Antes de 1914, este baile era conocido con el nombre Brasileño “Maxixe”.
Los primeros intentos de introducir la Samba en Europa datan entre 1923 și 1924, pero no es hasta acabada la Segunda Guerra Mundial cuando la Samba llega a ser popular en Europa.
La Samba tiene un ritmo muy específico conseguido por algunos instrumentos característicos de Brasil: tamborim, chocalho, reco-reco o cabaca.

CARACTERISTICI:

Sin duda, uno de los bailes latinos más populares. Con la Samba vienen a la mente las imágenes tan difundidas de los carnavales de Río, de los largos desfiles, de las comparsas moviéndose al ritmo de esta música y, como no, de las reinas del carnaval, con esos espectaculares sombreros y esos increíbles cimbeos de cadera.

La Samba que puede verse en las competiciones de baile es diferente a la Samba brasileña. Se baila a un ritmo más lento que la original ( aún así, A 50 bătăi pe minut, que no es poco) lo que permite pasos más largos y un mayor desplazamiento sobre la pista. Pero esta Samba conserva todo el carácter festivo de su hermana mayor. En ningún otro baile se ha de dar, por parte de la pareja, una mayor sensación de estar disfrutando con él y, por supuesto, los movimientos de cadera son imprescindibles , por muy nórdicos que sean los bailarines.

EL PASODOBLE:

ISTORIC.

El pasodoble siempre se ha asociado a España y podemos decir que es el baile típico de nuestro país, pero dentro de la vertiente competitiva del baile debemos afirmar que es nuestro país vecino, Francia la que se encarga de inventar e innovar en las coreografías y pasos de este Baile.
Este baile, esta hecho a partir de los movimientos realizados por los toreros en las corridas de toros.
En el pasodoble, el hombre, que interpreta el papel de matador, es el foco de atención, más que en cualquier otro baile donde pasa siempre a un primer plano el papel de la mujer.
En este baile, la mujer interpreta el papel de capa, de banderillas o de toro dependiendo de las circunstancias.
El Pasodoble se puso de moda a partir de 1920.
Es probablemente el último baile que se aprende si haces clases de bailes latinos, esto se debe a que este baile precisa de una coreografía hecha a medida para la música en cuestión y esto resulta mucho más difícil de aprender y como no de improvisar.

CARACTERISTICI:

Si algún baile se identifica con nuestro país fuera de sus fronteras es, sin duda, el Pasodoble.

El Pasodoble como baile conserva todo el carácter de lo que representa. En la pista no hay dos bailarines moviéndose graciosamente al ritmo de la música, lo que se puede ver es a un torero ( el hombre) haciendo una demostración de habilidad con su capa ( femeie) al enfrentarse con un toro imaginario.Naturalmente, en este baile no existe el más mínimo movimiento de caderas ( esta es la excepción antes comentada).

EL JIVE:

ISTORIC:

El Jive es un baile importado de América y fue evolucionado a partir de un baile llamado “Jitterburg”, al cual se le han eliminado los elementos acrobáticos y se le ha mejorado la técnica.
La primera descripción de Jive fue dada por un profesor de baile londinense llamado Víctor Silvester y fue publicada en Europa en 1944.
También podemos constatar que el Boogie, Rock&Roll y el Swing han influenciado mucho a este baile.
El Jive es muy rápido, y es de los bailes que te hacen gastar mucha energia.Ha sido el último baile incorporado a la disciplina de competición, y normalmente es el que se baila en último lugar, después de que los bailarines hayan bailado cuatro bailes, y en el se tienen que notar las fuerzas y el estado físico de ambos, hecho que los jueces valoran también a la hora de puntuar.

CARACTERISTICI:

Es el baile menos conocido de los 10 que forman un programa de competición. De origen latino, se confunde una y otra vez con el Rock & Roll.

El Jive es un baile rápido, con un carácter alegre y dinámico ( sin llegar al carácter “festivalero” de la samba). La principal sensación que transmite una pareja bailando Jive es de agilidad, pues, aún sin tener elementos acrobáticos, las figuras del Jive son una auténtica muestra de habilidad y equilibrio.

BAILES DE SALÓN GENERALES:

En este punto voy a desarrollar dos bailes de salón que no están clasificados dentro del Baile Deportivo y de Competición.

3.1 SALSA:

ISTORIC:

El Son es el origen o la raíz de la Salsa y, desde un ángulo de vista superior, la Salsa no es más que el Son cubano modernizado y enriquecido por otros matices musicales, estilos y formas propias de interpretación.

En La Habana en la década del 20 se escuchó por primera vez el Son llegado de la provincias orientales por los Trovadores que, en busca de mejores condiciones de vida y solo con su guitarra en la mano y su voz, entonando e improvisando, hacían bailar la gente al ritmo del “Tumbáo” del Son montuno en las fiestas y calles de La Habana.

Ignacio Piñero, María Teresa Vera, Miguel Matamoros son unos de los primeros exponentes de este ritmo. Tocando las guitarras (tomados por la influencia de las sonoridades de la música española durante la colonización), utilizando las Maracas y Gûiros (instrumentos utilizados por los aborígenes Tainos en Cuba), la típica Clave Cubana y una forma de cantar los versos que utilizaba la improvisación y la controversia, empezaron a gustar dentro del aristocrático ambiente bailable de la capital cubana.

Así en los principales centros bailables o clubes privados de recreación, como el Casino Deportivo o el Casino de la Playa, no solo se bailaba el Waltz, la Danza, la Contradanza, el Danzón, sino también este nuevo ritmo llamado Son.

Con el paso del tiempo y con la popularidad de esta sonoridad empiezan a surgir cambios en las agrupaciones musicales: no solo Tríos, Sextetos o Septetos, se comienza a introducir otros instrumentos y por consecuencia, mejorando la sonoridad de las agrupaciones surgen así Orquestas, Charangas, como por ejemplo la Sonora Matanzera (año 1929), no solo con guitarras, Gûiros y Claves sino con Congas, Timbales, Bongo’, Piano y la Trompeta (1927 por Félix Chapotin).

La difícil situación económica en Cuba hace que los músicos cubanos tengan que ir a buscar mercados mejores pagados así como a las grandes empresas discográficas que en la época estaba en México y en Nueva York. Es así como la música cubana comienza a ser interpretada por músicos de diferentes países de Latino América aportando cada cual sus estilos y formas de interpretar la música.

A finales de la década del 60, cuando el Rock’n Roll era escuchado y bailado por todo el mundo, los Latinos residentes en los Estados Unidos hacen una nueva interpretación del Son cubano incorporándole del Merengue, del Bossanova, de la Cumbia, del Cha Cha Cha, del Mambo, y del Boogie-Woogie llamándole a este ritmo “Boogaloo”. Y en un concierto en el Madison Square Garden ofrecido por la Fania All Stars, al ver que el público de todas partes de América bailaba desorbitadamente, Tito Puente utilizando una frase del viejo Son cubano “Échale Salsita!” dijo:

«¡Esto es una gran SALSA!».

Y a partir de este momento todos conocemos esta música con el nombre de “Salsa” (este corto nombre gustó más y era mucho más comercial para las grandes empresas de discos de Norte América).

CARACTERISTICI:

La posición es igual que en los bailes caribeños merengue, cha-cha-cha y mambo. Los cuerpos muy juntos y los brazos al estilo tropical. En la salsa también se realiza el movimiento de caderas caribeño. Así, cuando movemos una pierna la flexionamos dejándola libre de peso y marcamos la cadera de la pierna contraria que queda estirada y con todo el peso del cuerpo. Pero a diferencia del mambo, en el último medio tiempo la pelvis no se para sino que continúa moviéndose. De este modo, la pierna con la que dimos el último paso se va cargando con el peso y estirando más lentamente (aquí se empieza a flexionar la otra) al tiempo que se empieza a marcar su cadera. oricum, no se marca ésta totalmente hasta que no se da el siguiente paso.

3.2 MAMBO:

ISTORIC:

El mambo es un género cubano que aparece como consecuencia de las innovaciones añadidas al danzón. Nadie se ha puesto de acuerdo acerca de la autoría del mambo pero debemos buscarla entre Orestes López, Arsenio Rodríguez, Pérez Prado y ‘Cachao’. Su gestación se sitúa a principio de los años cuarenta y su máximo apogeo lo alcanza casi al final de los años cincuenta.

Lo que sí resulta evidente es que quien dio proyección internacional y realizó los desarrollos orquestales del mambo fue el músico de Matanzas Dámaso Pérez Prado. Introduce elementos próximos al jazz, sobre todo en la sección de viento, y cambia los timbales por la batería. Todo ello en conjunción con los ritmos e instrumentos afrocubanos que dan cuerpo al mambo.

A la hora de bailarlo exige más preparación y destreza en sus pasos y coreografías que otros bailes caribeños por lo que no llega a hacerse tan popular.

En el panorama del mambo además de los citados anteriormente podemos destacar a Machito, Tito Puente, Orquesta Casino, Beny Moré, Tito Rodríguez y Orquesta Riverside entre otros.

CARACTERISTICI:

El mambo es de los más rápidos de los bailes tropicales, y tiene una característica común con el bolero: en ambos el movimiento comienza en el segundo tiempo de la música, lo que les hace más sensuales, a lo que hay que añadir el característico movimiento de caderas de los bailes caribeños. Al pasar el mambo original a las generaciones siguientes, éstas generalmente tomaron un camino más fácil, empezando a moverse en el primer acento y no en el segundo. Por ello, actualmente son muchos los que bailan el mambo dando tres pasos en los tres primeros tiempos y una pausa en el cuarto tiempo.

Al igual que en los restantes bailes tropicales, se puede bailar con los cuerpos juntos, teniendo también opción a separarlos, casi más característico del mambo, por su dinámica y por la dificultad de las figuras que no siempre permiten juntar los cuerpos. Suele ser un baile muy vivo y con numerosos giros, pero sin avanzar mucho sobre la pista.

 

Comparativa de Zapatos de Baile de Salon